Înțelegerea lui William Branham despre Isus Hristos

 

Sursa: click aici.

---

Înțelegerea lui William Branham despre Isus Hristos

William Branham era foarte confuz când vine vorba de înțelegerea sa despre cine este Isus Hristos. Acest lucru poate fi demonstrat prin compararea cu atenție a ceea ce spune Biblia și a ceea ce a spus William Branham. În privința Dumnezeirii, doctrina lui William Branham era un amestec de monarhianism dinamic și monarhianism modalist.

Ce spune Biblia

„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.”1 Ioan afirmă clar aici că Isus Hristos este Dumnezeu și face trei afirmații în acest sens.

Prima afirmație este că Isus a existat „la început”. Cu alte cuvinte, Isus a preexistat. El a fost „înainte” de toate lucrurile. Există mai multe moduri în care expresia „la început” este folosită în Biblie. În 1 Ioan, este folosită pentru începutul ministerului pământesc al lui Hristos: „Ceea ce a fost de la început, ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții…” (1 Ioan 1:1). În primul verset din Cartea Genezei, expresia este folosită pentru începutul creației: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.” Folosirea acestei expresii în Evanghelia lui Ioan depășește însă acest sens, deoarece Ioan afirmă că, atunci când vorbim despre Isus Hristos, putem face acest lucru corect doar mergând dincolo de viața Sa pământească – dincolo de începuturile creației – înspre eternitate. Acolo se afla Isus Hristos.

A doua afirmație este că Isus Hristos era cu Dumnezeu. Aceasta este o afirmare a personalității separate a lui Hristos și este o afirmație subtilă. Ioan dorește să spună, și chiar spune, că Isus este Dumnezeu în întregime. El îl citează pe Isus spunând: „Cine m-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9). Dar Ioan este conștient și de diversitatea din cadrul Dumnezeirii. Astfel, el exprimă și această adevăr.

Ultima frază este o declarație că Isus este Dumnezeu în întregime, deoarece Ioan spune: „și Cuvântul era Dumnezeu”, sau literal: „și Dumnezeu era Cuvântul”. Aceasta înseamnă că tot ce se poate spune despre Dumnezeu Tatăl se poate spune și despre Fiul. În Isus locuiește toată înțelepciunea, slava, puterea, dragostea, sfințenia, dreptatea, bunătatea și adevărul Tatălui. În El, Tatăl este cunoscut. Ioan rezumă apoi învățătura sa spunând: „El era cu Dumnezeu la început” (v. 2). Cu aceste cuvinte, afirmația extrem de clară și fără echivoc a divinității complete a Domnului Isus Hristos se încheie.

Cine credea William Branham că este Isus?

„Când El era aici pe pământ, câți știu că acesta era Stâlpul de Foc care a urmărit copiii lui Israel în pustie, că era Hristos, Îngerul legământului? Bine. Și câți știu că acesta era Isus în Isus, același Duh?”3

El era Mesia. El era—El era Isus când S-a născut. Dar când Duhul Sfânt a venit peste El după botez, El a fost uns cu Dumnezeu. Dumnezeu era în El, pentru că El a venit să împlinească Cuvântul.4

Ei au spus: ‘El nu putea să fie Dumnezeu și să moară.’ Omul (trupul) nu era Dumnezeu, dar Dumnezeirea era în trup. Acest trup trebuie să piară. Hristos care este în voi este singurul lucru care vă poate învia. Aceasta este Dumnezeirea, Dumnezeu în voi.5

Și acest Băiat mic, copil de doisprezece ani, fără nicio înțelepciune, dar doar un băiat de doisprezece ani. Tatăl nu locuia în El la acel moment; pentru că a venit în ziua când L-a botezat, ‘a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând, vedeți, și intrând în El.’ Dar, uitați, acest băiat mic de doisprezece ani, fiind Cuvântul; El a fost născut ca Cel Uns, vedeți, să fie Cel Uns. Și aici era El, ‘Nu știți că trebuie să fiu la treabă Tatălui meu?’6

Isus nu era Dumnezeu, dar El era Dumnezeu. El era Om, dar El era Dumnezeu.7

Duhul L-a părăsit, în Grădina Ghetsimani. El a trebuit să moară, ca om. Amintiți-vă, prieteni, El nu trebuia să facă asta. Acela era Dumnezeu. Dumnezeu a uns acel trup, care era trup omenesc. Și El nu... Dacă ar fi mers acolo, ca Dumnezeu, nu ar fi murit așa; nu poți ucide pe Dumnezeu. Dar El nu trebuia să facă asta.8

Ce s-a întâmplat pe cruce?...

După cum am citat mai sus, William Branham credea că Duhul lui Dumnezeu L-a părăsit pe Isus în Grădina Ghetsimani. De asemenea, credea că Dumnezeu L-a părăsit pe Isus pe cruce:

„Inocularea a ținut pe Isus. A ținut la cruce. A ținut când ar fi putut să coboare de pe cruce. Billy Sunday a spus: ‘Fiecare copac era plin de îngeri.’ A spus. ‘Nu trebuie să cobori de pe cruce. Doar arată-ți degetul. Vom schimba situația.’ Dar El a spus: ‘Eu fac întotdeauna ce place Tatălui.’ Ce? Inocularea a ținut. Cuvântul și voia lui Dumnezeu au rămas în El, indiferent dacă a fost bătut pe spate și numit tânărul Rabi din Galileea, sau dacă a fost numit Beelzebub, diavolul, ghicitorul, orice blasfemie au spus despre El: inocularea a ținut. Apoi ei au urmărit cum a fost—dacă ar fi strigat și ar fi luat totul înapoi la cruce. Dar a ținut. Amin. Totul L-a părăsit: biserica Lui, poporul Lui, și chiar Dumnezeu L-a părăsit, totul. Dar inocularea a ținut.”9

Dar aceasta nu este ceea ce învață Biblia.

Când Isus a fost pe cruce, citim:

„Pe la ora a treia, Isus a strigat cu glas tare: ‘Eli, Eli, lema sabactani?’ (adică: ‘Dumnezeule, Dumnezeule, pentru ce m-ai părăsit?’)”10

El nu afirma că Dumnezeu L-a părăsit. Evreii din vremea lui Isus nu numerotau Psalmii, acest lucru a apărut abia sute de ani după învierea lui Isus. Ei se refereau la Psalmi prin primul vers. Astfel, când Isus a strigat primul vers din Psalmul 22, El le spunea ucenicilor să citească Psalmul 22 dacă vor să înțeleagă ce se întâmplă.

„Dumnezeule, Dumnezeule, pentru ce m-ai părăsit?

De ce ești atât de departe de a mă izbăvi,
atât de departe de strigătele mele de durere?

Toți cei ce mă văd mă batjocoresc;

îmi aruncă vorbe de ocară, dând din cap.
‘El nădăjduiește în Domnul’, zic ei,
‘Domnul să-l izbăvească;
să-l scape,
dacă Îl iubește.’

...au săpat mâinile și picioarele mele.

Toate oasele mele sunt pe față;
oamenii se uită și râd de mine.
Împart hainele mele între ei
și aruncă sorți pentru veșmântul meu.

Căci El nu a disprețuit, nici nu a nesocotit
suferința celui chinuit;
nici nu și-a ascuns fața de la el,
ci a ascultat strigătul lui de ajutor.

Urmașii Îi vor sluji;

generațiile viitoare vor povesti despre Domnul.
Vor vesti dreptatea Lui,
spunând unui popor care încă nu s-a născut:
El a făcut-o!”

Unde era Dumnezeu când Isus a fost răstignit? Și-a întors spatele la Isus? Pavel ne spune că

„Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, nepunându-le oamenilor păcatele în seamă.”

Unii urmași ai lui Branham duc învățătura sa spre adopționism

...biserica a făcut o mare greșeală făcându-L pe Isus egal cu Dumnezeu – ceea ce El este într-un anumit fel – dar El nu este Dumnezeu. El nu este Dumnezeirea. Îmi pare rău, dar nu este, pentru că Dumnezeu nu era în El. În niciun fel. Ceea ce Dumnezeu era în El nu era Dumnezeirea, la fel ca ceea ce Dumnezeu este în voi nu este Dumnezeirea Însăși, adică Dumnezeu Suveran și Creator și Menținător.

Știați că fratele Branham nu a spus niciodată „Dumnezeu era Isus”? Niciodată în 1.200 de predici nu a spus asta. Acum, a spus că Isus era Dumnezeu, dar apoi ar continua mereu spunând că Isus era Dumnezeu pentru că Dumnezeu locuia în El. Și apoi cita pe Apostolul Pavel spunând: „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.”

...Și știați că El a spus ÎN UN SINGUR LOC că „Dumnezeu este Isus”? Dar apoi a clarificat cum „Dumnezeu era Isus”.

Majoritatea oamenilor vor reveni acum la doctrina Oneness pentru a explica asta. Ei vor spune pur și simplu că omul Isus era Dumnezeu. El nu este Dumnezeu, și ei greșesc.... Isus nu poate fi Dumnezeirea supremă. El nu este nici măcar Dumnezeire. Când vorbești despre Dumnezeirea supremă, vorbim despre cuvântul din greacă, care este „theos”, adică „Dumnezeu suprem”. Și dacă Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci El este doar fiul Dumnezeirii supreme. El nu este Dumnezeirea supremă.

---