04. Cercetare Istorică a lui William Branham

 Sursa: click aici

Bună ziua și bine ați venit la un nou episod al podcastului de cercetare istorică William Branham. Sunt gazda dumneavoastră, John Collins, autor și fondator al William Branham Historical Research, iar alături de mine îl am pe co-gazda mea, cercetător, pastor și prieten Charles Paisley, fondatorul christian gospel church.org. Împreună, analizăm istoria și intersecțiile istorice dintre William Branham și alte figuri cheie care fie au influențat, fie au fost influențate de trezirile de vindecare de după al Doilea Război Mondial.

Charles, săptămâna trecută ai pregătit terenul pentru niște lucruri interesante, iar eu sunt gata să intru în subiect.

Știu, John, chiar ajunsesem într-un punct interesant când am terminat episodul trecut, nu-i așa?

Da, am încheiat cu William Branham intrând în contact cu Roy Davis, undeva la mijlocul anilor 1920, făcând turnee cu el, iar până în 1929 cei doi deschiseseră o biserică în Jeffersonville. Acolo am rămas la finalul episodului trecut.

Și am fost surprins să aflu că, potrivit afirmației constante a lui Branham de-a lungul întregii sale slujiri, ultima dată la care ar fi putut fi hirotonit de Roy Davis ca misionar baptist a fost 1926.

Ce e interesant, potrivit cronologiei, John, este că dacă suprapui scindarea din Klan din anii 1920 – Hiram Evans și Joseph Simmons separându-se ca lideri – asta se întâmplă exact în perioada în care Roy Davis este excomunicat din Biserica Baptistă, ceea ce sugerează că cele două evenimente sunt legate.

Asta s-a întâmplat, ai dreptate, John, în 1926. Deci, dacă William Branham a fost hirotonit ca baptist misionar de Roy Davis, asta ar fi trebuit să se întâmple înainte ca Davis să fie excomunicat din baptiști, adică înainte de 1926.

Punând cap la cap informațiile tale cu ale mele, se deschid atât de multe direcții de cercetare la care nici nu mă gândisem. Gândește-te: persona inițială de pe scenă a lui William Branham era cea a unui om care susținea că bisericile sunt apostate și că trebuie să-i scoată pe oameni din bisericile tradiționale în secta lui. Gândește-te la numele sectei lui Roy Davis: „The Pentecostal Baptist Church of God”. El fusese exclus din aceste organizații.

A fost dat afară dintr-o biserică baptistă, dintr-o biserică penticostală și cred că am găsit undeva că la început a fost și cu Church of God. Există dovezi că a predicat și la Church of God. Deci, clar încerca să pună laolaltă oameni excluși din diverse denominațiuni și, începând din 1926, după ce a fost dat afară din baptiști, împreună cu Caleb Ridley, capelanul suprem al Klanului, au început să facă turnee și să pună bazele unei noi denominațiuni. Asta se întâmplă între 1926 și 1929: turnee, construirea de noi biserici – pentru că și-au pierdut pozițiile religioase și politice, reconstruiesc totul de la zero.

Asta e forța colaborării noastre – am reușit să punem împreună o piesă de puzzle la care am încercat ani de zile să ajung. William Branham spunea o poveste – complet fictivă – despre cum a descoperit penticostalismul la Mishawaka. Am discutat cu un istoric penticostal care cunoaște exact acea întâlnire și e în contact cu oameni care au fost acolo. În poveștile sale fictive, Branham pretinde că era baptist și nu văzuse niciodată penticostali, deși avea deja o biserică penticostală acasă, în Jeffersonville, și făcea parte dintr-o sectă care încerca să atragă oameni din alte confesiuni.

Potrivit istoricului penticostal, nu era o întâlnire oarecare, ci una dintre primele discuții despre cum să se unească diversele secte penticostale. Branham era reprezentant la acea întâlnire și, potrivit martorilor, a venit cu un camion pe care își făcea reclamă la campaniile de vindecare. Era deja evanghelist de vindecare în biserica penticostală baptistă a lui Roy Davis și așa a ajuns la acea convenție din Mishawaka, unde liderii mai multor grupuri penticostale încercau să se unească într-o singură denominațiune.

Gândește-te la povara pe care ar fi purtat-o un om dacă soția lui murea de tuberculoză acasă, iar el era plecat în turnee. Chiar el spune că o lăsa acasă pentru toate aceste „vacanțe”, mergea la pescuit la un resort. Vom face un episod întreg despre adevărul din jurul morții soției și fiicei lui Branham, pentru că și acolo a spus multe neadevăruri.

Povestea ficțională a viziunii cu Municipal Bridge

Astăzi discutăm despre ceva ce s-a întâmplat cât timp William Branham era plecat din Indiana. Știm că a plecat la începutul lui 1927, exact când Klanul era distrus în Indiana de D.C. Stephenson. Potrivit poveștii oficiale, Branham pleacă din Indiana și trăiește doi ani la o fermă din Arizona. Dar în acea perioadă apar articole de ziar și alte dovezi că era încă în turneu cu Roy Davis și chiar există indicii că a urmat colegiu sau seminar.

Oricum, pare să fi fost plecat din Indiana în acei doi ani, dar ceva foarte important se întâmplă în Indiana în acea perioadă: povestea construirii podului municipal din Jeffersonville, Indiana (care face legătura cu Louisville, Kentucky, peste râul Ohio, la cel mai lat punct al râului). Branham susține că, atunci când era copil, a avut o viziune despre construcția acestui pod și a văzut 16 oameni căzând și înecându-se, iar mama lui a crezut că e nervos. A repetat această poveste de nenumărate ori în predici, ca dovadă că era profet din naștere.

Problema este că această poveste este inventată – nu s-a întâmplat niciodată. Pentru cei crescuți în „mesaj”, istoria venea din aceste casete audio. Trăind în Jeffersonville, am avut acces la arhivele istorice și am putut verifica realitatea.

Demontarea mitului: cercetarea istorică

Un cuplu devotat mesajului a vrut să dovedească autenticitatea acestei viziuni, așa că au petrecut ani de zile căutând arhive, ziare, documente guvernamentale, totul. Au descoperit că nu există nicio dovadă că 16 oameni au murit la construcția podului. Liderii cultului au încercat să-i convingă pe credincioși că toate arhivele au fost distruse la inundația din 1937, dar cuplul a găsit toate documentele, inclusiv ziarele care fuseseră mutate la etaj pentru a fi salvate de la inundație.

Cercetarea lor a arătat că există înregistrări complete ale construcției podului, inclusiv fiecare accident, fiecare deces, fiecare detaliu. În timpul construcției, doar doi oameni au murit, niciunul nu s-a înecat: unul a fost strivit de o macara, altul a căzut pe utilaje și și-a rupt spatele. Niciunul nu a căzut în apă și nu s-a înecat. Toate ziarele locale și regionale au relatat aceste accidente, iar autoritățile au ținut evidențe stricte, inclusiv paza de coastă.

Contrazicerea cultului

Când aceste informații au început să iasă la iveală, liderii cultului au publicat un video cu fiul unui fost primar, care susținea că a auzit că doi oameni au căzut în beton și au murit, încercând să salveze povestea. Însă, din punct de vedere inginereasc, dacă un corp ar fi rămas în structura de beton, podul s-ar fi prăbușit. În plus, există registrele complete ale turnării betonului, fără nicio mențiune de astfel de accidente.

Mai mult, povestea cu 16 morți provine, de fapt, dintr-o tragedie petrecută cu zeci de ani înainte, la un alt pod, înainte ca Branham să se nască. Există articole de ziar care relatează moartea a 16 oameni pe un pod vechi, transformat ulterior în pod pietonal, unde există și o placă memorială. Practic, Branham a preluat această poveste și a prezentat-o ca viziune profetică despre podul municipal.

Probleme geografice și cronologice

Branham susține că a avut viziunea la casa lui Wathen, dar de acolo nu se vede podul municipal, care e la câțiva kilometri distanță, după o curbă a râului. De asemenea, spune că viziunea s-a împlinit la 22 de ani după ce a avut-o, dar dacă faci calculele, el nici nu era născut atunci. Oricare dintre datele de naștere pe care le-a dat de-a lungul vieții nu se potrivesc cu această cronologie.

Toate registrele, inclusiv cele ale pazei de coastă, confirmă că nu au existat 16 morți, nici măcar un singur om nu a căzut de pe pod și s-a înecat vreodată. Chiar și tentativele de sinucidere au eșuat, pentru că paza de coastă era chiar lângă pod și salva imediat orice persoană căzută în apă.

Concluzie: un model de minciună

Acesta este un exemplu clar de poveste inventată, repetată cu pasiune de Branham de-a lungul anilor, ca dovadă a profetismului său din naștere. Dar, la o cercetare minimă, povestea se dovedește falsă. Acest tipar se repetă în multe alte aspecte ale vieții și slujirii lui Branham: povestiri fabricate, martori inexistenți sau care, în privat, recunosc că lucrurile nu s-au întâmplat așa, dar în public susțin povestea pentru a menține imaginea profetului.

Influența lui Branham asupra creștinismului american și global a fost uriașă, iar mulți evangheliști i-au copiat strategiile și minciunile. Dacă vrei să investighezi autenticitatea mesajului, povestea podului este un punct de pornire excelent, fiind ușor de verificat și documentat.

Încheiere

Pe măsură ce continuăm această serie de podcasturi, vom arăta cum acest model de minciună și manipulare s-a perpetuat în toate aspectele slujirii lui William Branham și a celor care l-au urmat. Dacă vrei mai multe informații, vizitează williambranham.org și christiangospelchurch.org sau citește cartea „Preacher Behind the White Hoods: A Critical Examination of William Branham and His Message”.